Autonomiile locale reprezintă prima formă de organizare social-politică specifică spațiului românesc medieval. Sunt formațiuni politice pre-statale conduse de către un voievod (duce în latină) și care în izvoarele istorice poartă diferite denumiri: voievodate, ducate, cnezate, jupânate, țări, ocoale, codrii etc.
Prima formă de organizare a comunităților românești, care a funcționat încă de dinaintea cuceririi romane, au fost obștile sătești. A doua formă s-a concretizat prin unificarea acestor obști sătești în uniuni de obști, numite de Nicolae Iorga „romanii populare”.
Formarea statelor medievale pornește, după cum este precizat mai sus, de la obștile sătești