Efectul fotoelectric extern este fenomenul prin care anumite metale emit electroni atunci când sunt expuse la radiații electromagnetice cu frecvențe specifice.
Acest efect a fost descoperit experimental de H. Hertz în 1887 și se conformează patru legi fundamentale:
1. Legea I: Intensitatea curentului fotoelectric de saturație este direct proporțională cu fluxul radiațiilor electromagnetice incidente, atunci când frecvența este constantă.
2. Legea II: Energia cinetică a fotoelectronilor emisi crește liniar cu frecvența radiațiilor electromagnetice și nu depinde de fluxul acestora.
3. Legea III: Efectul fotoelectric extern se produce doar dacă frecvența radiației incidente este cel puțin egală cu o valoare minimă , numită frecvență de prag, specifică fiecărei s