Creierul uman dispune de mecanisme prin care se pot evoca realități ce nu mai sunt prezente, deci este capabil de reprezentare.
Reprezentarea se definește ca proces cognitiv-senzorial de semnalizare în forma unor imagini unitare, dar schematice a însușirilor concrete și caracteristice ale obiectelor și fenomenelor, în absența acțiunii directe a acestora asupra analizatorilor.
Reprezentarea se distinge de celelalte forme de cunoaştere senzorială prin următoarele caracteristici: